Alfa și Omega
de T. Austin-Sparks

"Eu sunt Alfa şi Omega", zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. (Apocalipsa 1:8).
Apoi mi-a zis: Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. (Apocalipsa 21:6).
Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. (Apocalipsa 22:13).

Unul din titlurile pe care Domnul și le ia după înviere este: ”Alfa și Omega”. Domnul Isus Se prezintă aici ca ”Cel viu”, Cel care a fost mort, dar care este viu din nou – viu în vecii vecilor (Apoc. 1:18). După cum știm, cele două litere, alfa și omega reprezintă prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Prima este aceeași ca și în alfabetul nostru; cealaltă nu seamănă cu nici una din literele noastre. Alfa și omega – începutul și sfârșitul. În fiecare alfabet există litere care corespund lui ”A” și lui ”Z”, un alfa și un omega, un început și un sfârșit. Nu contează cât de complicat este alfabetul sau dacă conține doar douăzeci și șase de litere ca în limba engleză: totul este legat de literele ”A” și ”Z”, de alfa și de omega. Nu există nimic în afara acestor litere; toate sunt cuprinse între cele două. Alfa și omega cuprind întreaga vorbire; nu există vorbire posibilă în nicio limbă în afară de ce este cuprins între cele două litere. Tot ce se poate spune este cuprins în acest compas, nimic nu mai poate fi spus în afara compasului lor.

Nu există cunoaștere a lui Dumnezeu în afara lui Cristos

Isus spune despre El: ”Eu sunt Alfa și Omega”. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Cristos este plinătatea lui Dumnezeu și că Dumnezeu va aduna toate lucrurile în El. Ba mai mult, ne arată că Dumnezeu nu va vorbi niciodată cuiva în afara Fiului Său, Isus Cristos. El a legat tot ce are de spus omului, în Fiul Său; El L-a făcut pe Cristos compasul tuturor lucrurilor; El nu mai are nimic de spus și nu va mai spune nimic, în afara Fiului Său. ”Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” a spus Fiul (Ioan 14:6). ”Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Mat. 11:27). Apostolul care a scris Scrisoarea către Evrei a început spunând: ”După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit în Fiul, pe care L-a pus Moştenitor al tuturor lucrurilor”. Tot ce va spune Dumnezeu și tot ce ne poate spune El, va fi în Isus Cristos.

”Eu sunt Alfa”. Chiar prima silabă a cunoașterii lui Dumnezeu este cunoașterea lui Isus Cristos. Începe cu A, acesta este primul sunet al unui prunc. ”Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!" (Gal. 4:6). Prima silabă a vieții creștine începe cu ”A” - ”Tată”. Nu Îl putem cunoaște pe Tatăl până ce nu Îl cunoaștem pe Isus Cristos: El este Cel care L-a revelat pe Tatăl. Începutul întregii cunoașteri a lui Dumnezeu ca și Tată, ajunge la noi prin Isus Cristos. Ce a spus în rugăciunea Sa a fost adevărat: ”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor” (Ioan 17:6) – și acel nume era ”Tatăl”. Vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu? Vreți să-L cunoașteți ca și Tată? Vreți să știți ce are să vă spună, să vă arate? Vreți să cunoașteți toată bogăția vastă sau ceva din ea, pe care Dumnezeu vrea să v-o descopere? Puteți să o cunoașteți doar în Isus Cristos; puteți să o cunoașteți în Cel care este începutul și sfârșitul, Alfa și Omega. Nu există cunoaștere fără cuvinte, alcătuită din litere (poate doar în cazul prietenilor noștri chinezi!), și toate literele se găsesc între cele două. Nu există cunoaștere care să fie cunoaștere cu adevărat, cunoaștere care să fie viața veșnică, în afara lui Isus Cristos. ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3). Nu există cunoaștere în afara lui Isus Cristos.

Și nu există comunicare din partea lui Dumnezeu în afara lui Isus Cristos. Puneți-L de-o parte pe Isus Cristos și Dumnezeu este tăcut – nu are nimic să vă spună. Dacă nu Îi veți da Fiului Său locul care I Se cuvine, Dumnezeu va fi fără glas; El nu va spune nimic. Cu cât mai mult Îl cinstiți pe Fiul, cu atât mai mult Tatăl vi Se va arăta și va comunica cu voi.

Toate nevoile cuprinse în Cristos

În al doilea rând, alfa și omega nu cuprind doar darul vorbirii – ele cuprind și orice nevoie. Nu aveți nevoie de nimic altceva în afara lui ”A” și ”Z”; nu trebuie să mai alcătuiți litere noi; totul este cuprins acolo. Nu contează cât de mari sunt cuvintele pe care le folosiți, nici cât de lungi sunt propozițiile, nici cât de mărețe sunt afirmațiile pe care le faceți: între alfa și omega există loc pentru cel mai mare cuvânt, pentru cea mai lungă propoziție și pentru cea mai bogată afirmație. Pentru toate aceste cuvinte mari și noi, nu trebuie să creați litere noi: de tot ce aveți voi nevoie se găsește între cele două litere.

Apostolul Pavel ne spune că ”în El” - adică în Cristos - ”locuiește toată plinătatea dumnezeirii” (Col. 2:9); ”toate bogățiile înțelepciunii și cunoașterii” (2:3). ”Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” (1:19). Nouă ne place foarte mult cuvântul rostit de Pavel Filipenilor: ”Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogățiile Lui în slavă în Cristos Isus” (Fil. 4:19). Fiecare nevoie este luată în considerare pe scara bogățiilor Lui în slavă. Putem noi pătrunde, putem noi cuprinde acest lucru? Orice nevoie este tratată potrivit cu ceea ce există în Cristos Isus. În El găsim tot ce avem nevoie; El este Alfa și Omega. Când Isus spune: ”Eu sunt Alfa și Omega”, El de fapt ne spune: ”Eu sunt tot ce aveți voi nevoie. Nu puteți avea niciodată o nevoie, nu puteți niciodată să inventați sau să vă imaginați ceva pentru care Eu să nu fiu suficient. Nu poate exista nici o situație care să Mă epuizeze: în Mine locuiește toată plinătatea. Eu sunt Alfa și Omega.”

Cristos: reprezentantul, modelul și ținta creației

Cristos este primul și ultimul în creație, așa ne spune Cuvântul. În scrisoarea către Coloseni, la care tocmai ne-am referit, Apostolul ne spune în mod clar și precis că ”în El au fost create toate lucrurile” și că, ”El este înainte de toate lucrurile” (1:16,19). Apostolul Ioan, la începutul Evangheliei lui, ne spune același lucru: ”toate lucrurile au fost făcute prin El” (1:3). El este începutul creației. În scrisoarea către Evrei, ni se spune că veacurile au fost făcute prin El, ele au luat naștere prin El (1:2). În cartea Apocalipsei, citim: ”Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu...” (3:14). El este Alfa și Omega creației: El este Alfa, adică Reprezentantul și Instrumentul creației.

El era modelul creației, căci toate lucrurile au fost făcute pentru a fi o expresie temporară și materială a realităților spirituale și morale ale Fiului lui Dumnezeu. Dacă am avea ochi și înțelegere să vedem tainele mai adânci ale unei creații necăzute, universul imens din mâna lui Dumnezeu, am vedea, în orice lucru, ceva ce vorbește de Fiul lui Dumnezeu – de caracterul Său moral, spiritual și de locul Său suprem în sistemul lui Dumnezeu. El este modelul creației: ”din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile” (Rom. 11:36); iar El este desăvârșirea, sfârșitul creației lui Dumnezeu. El este Alfa și Omega.

Cristos: primul și ultimul în răscumpărare

Și totul este pe cale de a-I da Domnului Isus locul care I Se cuvine în universul lui Dumnezeu. Poate pe noi nu ne ajută prea mult acest lucru. Ce ajunge mai aproape de noi este că El este Alfa și Omega răscumpărării. El este Primul și Ultimul în răscumpărare. În scrisoarea către Evrei găsim un cuvânt familiar: ”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (12:2). Așadar, El este începutul și sfârșitul, Alfa și Omega răscumpărării.

Desigur, Cristos este începutul răscumpărării și nu există răscumpărare până nu venim la El. Întocmai cum nu există vorbire, comunicare, cunoștință până nu învățăm alfabetul, la fel nu există răscumpărare până nu venim la Domnul Isus. Nu există nimic înainte de ”A”; nu există nimic înaintea lui Alfa: acolo începe totul. Și ce este adevărat în cazul limbajului este adevărat și în cazul răscumpărării: nu există răscumpărare, nu există mântuire până nu venim la Domnul Isus. Dar când venim la El, există un nou început. Acesta este începutul oricărui lucru – un cuprins nou și atâtea posibilități: ale comnunicării, ale cunoașterii și ale înțelegerii, ale înțelepciunii sau ale plăcerii.

Ce bogăție există în Cristos! Ce bogăție există în El ca și Răscumpărător! Când Îl luați ca și început, Alfa mântuirii, ce lume minunată se deschide înaintea voastră! Când luați un dicționar și începeți să-i răsfoiți paginile, ce lume se deschide! Mergând mai departe prin miile de cuvinte, cu toate formele și aspectele lor, ce lume există acolo! Nu pot înțelege pe cei care nu se pot delecta cu un dicționar! Dar înțelegeți la ce vreau să ajung! Când veniți la Isus ca Alfa, o lume minunată, imensă și nouă începe să se deschidă, o lume care nu știați că există, ea vă deschide atâtea perspective noi. La fel este și cu Domnul Isus: când El devine Începutul vostru, o lume inepuizabilă se deschide. Bogăție, plinătate, bogății ale cunoașterii – există posibilități nelimitate când începeți cu ”A”.

Și nu există final! Așa după cum în fiecare an se adaugă cuvinte noi în dicționar, așa este și în viața creștină. Nu exagerez. Experiența mea de-a lungul anilor și poate în anii mai recenți este că Cristos este inepuizabil. Primim mereu din ce în ce mai mult și tot mai mult din El, lucruri pe care nu le cunoșteam înainte. Dar totul a început când am venit la El și de atunci am primit și mai mult și vom primi mereu până în veșnicie; căci Cuvântul spune: ”El va face ca domnia Lui să crească... Împărăția Lui nu va avea sfârșit” (Isa. 9:7). Fără sfârșit! Ce împărăție a plinătății este El! Dar noi trebuie să începem cu El, trebuie să facem din El începutul nostru înainte de a gusta ceva din El. El trebuie să fie ”Alfa” nostru. Dar o dată ce El este astfel, repet, o lume nouă se deschide înaintea noastră; o plinătate nouă – și ce plinătate! - începe să ni se dezvăluie. Totul se află în El, Răscumpărătorul nostru.

Iată ce găsim în primul capitol din Apocalipsa: titluri ale Domnului legate de înviere. Apoi găsim versete cu privire la ce a El făcut prin răscumpărare. ”Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău...” (Apoc. 5:9); ”care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său; şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său” (1: 5,6). Aceasta este lucrarea răscumpărării care a deschis totul într-un mod nou – plinătate minunată! El este Alfa Răscumpărării!

”Autorul...”

Cristos nu este doar Începutul, El este și Începătorul. Se spune aici: ”autorul” - ”privind la Isus, autorul și desăvârșitorul...” (Ev. 12:2). El este Începătorul – Cel care ia în mâna Sa această problemă a începutului, a lucrurilor cu totul de la capăt și ne duce într-o lume pe care nu am cunoscut-o niciodată înainte. El este inițiatorul, totul este în mâna Sa, El Se ocupă de tot. El a luat inițiativa răscumpărării noastre, iată esența. Mă bucur atât de mult de aceasta – atât de mult mă bucur! Oricât ar căuta omul pe Dumnezeu, oricât ar întreba omul de El, nimic nu se compară cu căutarea omului de către Dumnezeu. Ceea ce Isus a venit să reveleze și a revelat este că Dumnezeu este Căutătorul. Acele pilde minunate și familiare despre oaia pierdută, despre argintul pierdut și despre fiul pierdut (Luca 15) și despre alți oameni pierduți, toate ne arată că Dumnezeu este Căutătorul, că inițiativa este a lui Dumnezeu. ”Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10).

Da, El a început acest lucru: voi și eu nu ne-am bucura niciodată în mântuirea noastră dacă nu ar fi început El totul. El a spus: ”Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16) – și de aceea noi suntem numărați acum printre mântuiții Lui. Iar dacă facem parte acum dintre cei ai Domnului, pur și simplu aceasta se datorează faptului că El ne-a căutat. Fie că noi L-am căutat sau nu, El a fost Cel care ne-a căutat; El a fost Începătorul; El a început totul. Nimeni altcineva nu putea începe să ne răscumpere; nimeni nu ne putea mântui. ”În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi." (Fapte 4:12); doar Numele Său. Nu poate exista început al răscumpărării noastre fără El.

”... și Desăvârșitorul”

Iar Cristos este și Ultimul, Omega, sfârșitul – în sensul că atunci când El începe un lucru, El îl termină. Cuvântul spune: ”Domnul va sfârşi ce a început pentru mine” (Ps. 138:8). ”Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos.” (Fil. 1:6). El termină ceea ce începe. Iar El nu este doar Începătorul, ci și Desăvârșitorul, nu este doar Începutul, ci și Sfârșitul – Încheierea lucrurilor. Dumnezeu duce toate lucrurile până la sfârșit pentru ca noi să putem fi ”asemenea chipului Fiului Său” (Rom. 8:29). Ca să spun așa, Cristos se află chiar la sfârșit; iar Dumnezeu acționează și lucrează în noi, copiii Săi, potrivit Celui care Se află la sfârșit, pentru a ne face asemenea chipului Său. Slujitorul Domnului strigă: ”Voi fi mulțumit când mă voi trezi și voi fi asemenea Ție” (Ps.17:15). Acea asemănare reprezintă sfârșitul: Isus Însuși este Sfârșitul. Toate lucrurile de sub domnia Cerului lucrează spre asemănarea cu Fiul lui Dumnezeu.

Cristos dă sens vieții

Mai mult, Cristos ca Alfa și Omega, dă sens vieții. Pot avea pe o tavă toate literele oricărui alfabet, amestecate. Dacă știu literele și dacă știu ce vreau cu ele, le pot pune în ordine așa încât să aibă înțeles. Ele vor exprima exact ce vreau eu să exprime. Tot ce se află între ”A” și ”Z”, între Alfa și Omega are sens dacă este pus la locul corect. Există mulți oameni astăzi care nu văd deloc sensul vieții. Lupta multora este că ei încearcă să dea sens vieții. Ce sens are această viață? Cum se explică? Totul pare un amalgam, o confuzie, o enigmă. Isus dă sensul vieții: El pune dezordinea în ordine.

Aceasta este o descriere a modelului divin, a scopului măreț al lui Dumnezeu: în El se explică totul. Da, în El noi primim răspunsul problemelor vieții noastre; în El găsim ordinea vieților noastre distruse și confuze. Nu este acest lucru adevărat în cazul multora dintre noi? Există bărbați și femei, a căror vieți au fost răvășite, confuze, deformate, contorsionate, fără nici un aspect, fără nici un țel, fără nici un sens, fără înțelegerea ei; care nu puteau da sens lucrurilor. Iar apoi ei au venit la Domnul Isus, au găsit un exemplu în El, un scop pentru viața lor; au găsit un sens în viață, o explicație a vieții. El poate aduce în viața cuiva un exemplu vrednic de urmat, o înțelegere nouă. În El, ca Alfa și Omega, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a da sens vieții.

Dați-mi voie să repet: până nu aveți literele, caracterul fundamental, nu există un început și nu va exista niciun sfârșit semnificativ, practic. Isus este Cel care sprijină această nevoie – un început și un sfârșit practic. El ne conduce undeva! Când voi și eu în cele din urmă vom atinge sfârșitul, sfârșitul în slavă, acela va fi un sfârșit atât de semnificativ, nu-i așa? Va fi un sfârșit care va justifica totul, care va da sens tuturor lucrurilor, care va explica totul. Miile de ”de ce-uri” din timpul vieții vor primi răspuns, vor fi explicate. De ce această experiență și cealaltă? De ce această durere și cealaltă? De ce această dezamăgire și acea pierdere? De ce aceste căi ciudate în viața noastră? Totul va primi răspuns la final – iar Isus va fi Sfârșitul! Da, va fi un sfârșit ”practic”. Nu ne vom certa cu Dumnezeu atunci, pentru că Isus va fi pus toate lucrurile în ordine și ne va fi dus la un sfârșit care întrece și cele mai sălbatice așteptări ale noastre și desigur, meritele noastre.

Dumnezeu ne vorbește și vorbește prin noi, prin Viața Fiului

Astfel putem înțelege de ce în Biblie, Isus este numit ”Cuvântul lui Dumnezeu” (Apoc.19:13). Dumnezeu vorbește în El și prin El; întotdeauna în Fiul Său, doar în Fiul Său și la sfârșit, tot în Fiul Său. Poate spuneți: ”Totul sună foarte interesant, dar la urma urmei, cum vorbește El? Trebuie să Îl auzim cu urechile noastre?” Nu. Dacă vă întoarceți la contextul acestor titluri, veți descoperi viața de înviere. ”Eu sunt... Cel Viu; ... Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apoc. 1:17,18). Cum vorbește El? Cum Îl cunoaștem? Cum este viața noastră eliberată de dezordine și confuzie și cum este ea canalizată către un țel și un sens anume? Prin faptul că El devine viața noastră! El ne face părtași Vieții Lui înviate. El pune acea Viață în noi, iar acea Viață este ordonată, înțeleaptă și pătrunzătoare; nu este o viață confuză, ci un exemplu. In lăuntrul nostru este o Viață–putere.

Când Viața Lui e în lăuntrul nostru, ea răspunde întrebărilor, explică lucrurile, dă semnificație vieții. Și în vreme ce pentru urechile noastre naturale, Viața poate fi prea slabă ca să poată fi auzită, ea este într-adevăr un vorbitor foarte, foarte puternic. Ea vorbește mai tare decât cuvintele. Unii copii ai lui Dumnezeu care au parte de suferință poate nu au o vorbire coerentă, dar nu trebuie decât să fiți în prezența lor pentru puțină vreme și Viața din ei vă vorbește. Viața din ei este cu mult mai puternică decât cuvintele lor. Viața din lăuntrul nostru este comunicarea, explicarea, înțelepciunea lui Dumnezeu; puterea acelei Vieți lucrează în noi. Prin acea Viață, Dumnezeu ne vorbește, ne răspunde problemelor noastre.

Adesea, răspunsul pe care ni-l dă Dumnezeu nu constă în cuvinte, ci în ce face El pentru noi – o atingere nouă a vieții. Este ciudat cum, atunci când Viața din noi atinge omul nostru lăuntric, încetăm să ne mai îngrijorăm de probleme – problema este soluționată! Poate că nu am primit răspunsul la întrebările noastre, dar am primit răspunsul: Viața! Acum nu mai contează problema, ea a primit răspunsul prin atingerea nouă a Vieții. Viața este calea lui Dumnezeu prin care ne vorbește.

Și Viața este modul în care Dumnezeu vorbește prin noi. Oamenii pot ajunge la o strângere și poate nu au nici o idee despre ce vorbește predicatorul; totuși, pot spune: ”Nu am înțeles un cuvânt, dar... dar... era ceva acolo!” Poate nu sunt în stare să descrie, pentru că nu sunt familiari cu limbajul, cu expresiile și cu terminologia. Dar ei simt că au găsit ceva acolo, ceva ce răspunde unei nevoi. Dacă nu învățăm curând acest lucru, oamenii vor înțelege multe cuvinte și expresii, dar nu vor simți impactul și însemnătatea vieții. Desigur, ambele sunt bune; dar dacă trebuie să alegem, este mai bine ca ei să plece și să poată spune: ”Există ceva acolo care nu mă lasă să plec; nu pot decât să spun: acolo este Dumnezeu!” Și ce vor ei să spună de fapt este: Isus Cristos este acolo, Cel Viu este prezent!

Iată modul în care Dumnezeu vorbește prin noi. O, fie ca noi să fim, în acest sens, glasul lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu: expresia lui Cristos, Cel care este Alfa și Omega.