de T. Austin-Sparks
Capitolul 6 - În scrisoarea către Romani
O, Doamne inimile noastre se îndreaptă către Tine în aceste clipe. Tu ai fost plin de îndurare față de noi în aceste zile. Vedem că datorită ajutorului Tău am ajuns pînă în clipa de față. Nădăjduim în ajutorul Tău și pe mai departe. Mărturisim din nou că depindem de Tine, Te rugăm să iei aminte la acest lucru, căci dacă Tu nu ne ajuți suntem neputincioși. Dacă Îți face plăcere, binecuvintează-ne într-un mod deosebit în această dup-amiază. Încununează această strîngere cu ceva foarte deslușit. Vrem să auzim glasul Domnului din nou. Dincolo de vorbire și traducere, fie ca toți să avem urechi de auzit glasul Domnului. În marea Ta îndurare și credincioșie răspunde-ne, cerem toate acestea pentru slava Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos. Amin.
În această serie de mesaje scopul nostru este de a sublinia din nou adevărata natură a creștinismului prin cele trei aspecte – misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos. În cele patru Evanghelii am pus temelia creștinismului, iar în Faptele Apostolilor am văzut care era atitudinea, poziția apostolilor și credincioșilor împrăștiați pretutindeni. Duhul Sfânt a demonstrat acea poziție prin semne și minuni – ceea ce Noul Testament numește ”puteri” adică, diferite aspecte ale puterii Duhului Sfânt. Și mai trebuie să observăm faptul că acela era scopul lucrării Duhului Sfânt la acea vreme – să arate că mesajul era adevărat, să dovedească adevărul temeliei creștinismului. Convingerea mea personală este că semnele și minunile sunt legate de starea de început, de temelie. Ele nu se întâlnesc în perioada dezvoltării vieții spirituale, ci doar în stadiile elementare ale creștinismului.
Apoi, în Faptele Apostolilor poziția, atitudinea prezentată era acceptată într-o anumită măsură. Ce se propovăduia era acceptat potrivit măsurii de înțelegere a fiecăruia. Unii au primit mesajul cu toată convingerea, cu toată sinceritatea, printre ei numărându-se tesalonicenii, efesenii și filipenii. Aceștia și cei asemeni lor s-au predat în întregime Domnului, dar răspunsul unora a fost un compromis între iudaism și creștinism. Convingerea lor era că creștinismul era doar un plus la iudaism iar ei au rămas în mare parte iudei creștini. Prin urmare, ei au eșuat în a recunoaște adevărata natură a creștinismului. Au fost și alții care au răspuns printr-un compromis cu păgânismul, adică au adus păgânismul în creștinism. Un exemplu în acest sens sunt corintenii.
Scrisorile Noului Testament au fost menite să explice și reafirme adevărata natură a creștinismului, pe de o parte de a corecta convingerile greșite, pe de cealaltă parte de a-și reveni din declin. Astfel sunt scrisorile lui Ioan.
În felul acesta ar trebui să citim Noul Testament: având o temelie clară – ea se găsește în Evanghelii. Apoi demonstrarea practică a temeliei – se află în Faptele Apostolilor. Urmează apoi capitolul experienței fundamentale. Temelia nu este suficientă, pe temelie se ridică suprastructura, adică experiența. Deci, următoarea parte a Noului Testament are de-a face cu experiența fundamentală, spirituală adică natura adevărată a creștinismului. Nu voi mai trece prin toate Evangheliile pentru a ilustra aceasta, ci doar prin Matei.
Am văzut că mesajul Evangheliei după Matei este Domnia absolută și puterea lui Isus Cristos. Mulți oameni cred acest lucru ca pe o doctrină și l-au acceptat ca pe o atitudine cândva la începutul creștinismului lor – atât cât au putut înțelege – dar există o mare diferență între a crede că Isus Cristos este Domn și a experimenta acest adevăr. Multe din aceste scrisori ale Noului Testament arată că oamenii au acceptat acest adevăr ca pe o doctrină, dar ea nu a devenit realitate în viața lor.
Vom merge mai departe acum la scrisoarea către Romani, căci aceasta este un exemplu foarte clar a ceea ce am spus. Ea este temelia experienței creștine, corectarea conceptelor greșite și explicarea temeliei adevărate.
Multe definiții au fost date acestei scrisori. Ucenicii lui Luther și școala lui au un nume special. Reformații au numit întotdeauna această scrisoare într-un anume fel, majoritatea dintre voi cunosc acest nume, eu însă voi folosi un titlu pentru această scrisoare. Este de fapt o frază a unei traduceri recente: ”O atitudine corectă cu Dumnezeu” - o atitudine care este în întregime acceptată de Dumnezeu. Fiecare va fi de acord că ea este esențială trăirii creștine adevărate! Aceasta nu este doar atitudinea Noului Testament – ci a întregii Biblii. Înainte ca Dumnezeu să poată face ceva în viața cuiva trebuie să existe o atitudine corectă față de El. Vă amintiți că în Vechiul Testament Dumnezeu trebuia să părăsească pe poporul Său până aceștia aveau o atitudine corectă față de El, iar acest lucru se vede cu claritate în Noul Testament. De această atitudine depinde dacă Dumnezeu va rămâne cu noi și noi cu Dumnezeu. Dacă El nu mai este cu noi, atunci cercetează-ți atitudinea față de Dumnezeu. El așteaptă ca ceva să se întâmple, iar acel ceva este ajustarea ta față de El.
Să luăm un exemplu foarte simplu din Vechiul Testament. Vă amintiți de proorocul Ilie. După acel mare eveniment de pe muntele Carmel, împărăteasa Izabela amenința să-i ia viața. Desigur, nu vom da vina pe Ilie, căci dacă o vom face ar însemna să dăm vina pe noi înșine! Izabela amenința să-i ia viața lui Ilie, iar Ilie încerca să-și scape viața. A fugit pentru a scăpa cu viață. Următorul lucru pe care-l vedem este: Ilie se află sub un ienupăr spunând: ”Doamne, ia-mi viața.” Ce face Domnul? Se așează și El sub ienupăr alături de Ilie și-i spune: ”Săracul de tine, Ilie! Îmi pare așa de rău pentru tine”? Nu, El nu se apleacă sub ienupăr, ci-i spune: ”Ce faci tu aici, Ilie?” Cu alte cuvinte, Domnul îi spune: ”Ilie, Eu nu mă voi așeza lângă tine sub ienupăr. Aceasta nu este o atitudine corectă față de Mine. Ilie, dacă vrei ca Eu să merg mai departe cu tine, ieși de sub ienupăr. Eu nu voi intra pe terenul tău – ci tu trebuie să vii pe terenul Meu!” Ienupărul este o înfundătură, iar Domnul nu Se află în ele. Noi trebuie să avem o atitudine corectă față de Dumnezeu dacă vrem ca El să meargă mai departe cu noi. Acesta este mesajul scrisorii către Romani.
După cum știți, primele cinci capitole ale acestei scrisori sunt împărțite în două părți. Prima parte are de-a face cu lumea păgână, cea de-a doua parte are de-aface cu lumea evreilor, iar la acea vreme cele două părți cuprindeau întreaga lume. Duhul Sfânt, prin apostolul Pavel arată că toată rasa umană nu are o atitudine corectă față de Dumnezeu. Toată rasa umană nu mai e bună de nimic în ochii lui Dumnezeu și în acest context sunt prezentate în Noul Testament misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos. În legătură cu această stare căzută a omenirii Domnul Isus este înfățișat ca Omul reprezentant al ei. Veți vedea în capitolul 5 cum El este legat de Adam, iar în capitolul 4 El este legat de Avraam. El Se trage din sămânța lui Avraam. Adam reprezintă rasa umană luată ca întreg, iar Avraam reprezintă rasa umană în Israel, dar toți sunt aduși împreună pe acest teren: nici un om nu are o atitudine corectă față de Dumnezeu. Iată ce scrie: ”Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.” (3:10).
Trecem de la capitolul 5 la capitolul 6 și vă sfătuiesc să nu priviți la împărțirea pe capitole. Capitolul 6 nu este un capitol nou, ci continuarea capitolului 5. În capitolul 5 toți oamenii sunt morți, în felul acesta privește Dumnezeu rasa umană. ”În Adam toți au murit” și la fel stau lucrurile și în cazul lui Israel. Israel este o parte a rasei umane și este inclus în această stare: ”toți sunt morți”. Și apoi ce începem să citim în capitolul 6? Citim despre un botez. Și ce reprezintă acest botez? Isus este reprezentantul rasei umane. El este Fiul Omului. De ce trebuie El să fie botezat? De ce trebuie El să moară și să fie îngropat? Deoarece El ia locul întregii rase umane. Crucea Domnului Isus este o demonstrație a faptului că toți oamenii au murit, iar apostolul Pavel spune aici că atunci când Cristos a murit El i-a reprezentat pe toți. Crucea a fost un botez universal. Poate vă gândiți că predic erezii dacă v-aș spune că fiecare persoană nemântuită a fost botezată, dar vă rog să mă înțelegeți. Toți oamenii au murit în moartea Domnului Isus, deci întreaga lume a fost botezată în Crucea lui Isus Cristos. În ochii lui Dumnezeu întreaga lume este moartă prin moartea lui Cristos, dar deși toți oamenii au fost botezați în moartea lui Cristos, nu toți oamenii sunt înviați în învierea lui Isus Cristos. Moartea este universală, botezul este universal pentru întreaga rasă, dar învierea este selectivă. Pe terenul învierii un singur Om în universul lui Dumnezeu are o atitudine corectă față de El. Vă amintiți că după botezul Său cerurile s-au deschis și un glas s-a auzit din cer spunând: ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea." (Matei 3:17). Dumnezeu nu a spus: ”Aceasta este lumea Mea preaiubită, în care Îmi găsesc plăcerea”. Pe terenul învierii doar Unul singur are o atitudine corectă cu Dumnezeu.
Acesta este mesajul capitolului 6. Pentru a avea o atitudine corectă cu Dumnezeu, oamenii trebuie să spună: ”Moartea Lui a fost și moartea mea. Când El a murit și eu am murit. În ochii lui Dumnezeu aceasta este poziția mea naturală” Dar apoi, în al doilea rând, oamenii trebuie să mai spună: ”Învierea Lui a fost și învierea mea.” Cunoașteți cuvintele simple din Romani 6:5: ”În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El.” Atitudinea corectă cu Dumnezeu necesită credința în Isus Cristos,credință că noi am murit și înviat. Trebuie să acceptăm moartea Lui ca fiind moartea noastră. Lumea nu va face acest lucru și nici Israel. De aceea lumea și Israelul sunt morți din perspectiva lui Dumnezeu, doar aceia care prin credință și și-au ocupat poziția în Cristosul înviat sunt cei care au o atitudine corectă cu Dumnezeu. Doar cu astfel de oameni va merge mai departe Dumnezeu.
Și amintiți-vă că aceasta nu este o atitudine ce ține de starea de început, ci este un principiu ce ține o viață. Pavel a spus: ”Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Cor. 4:10). Cu alte cuvinte el a spus: ”Mor zilnic. În fiecare zi Crucea Domnului Isus își împlinește scopul în viața mea”.
Mai întâi iată atitudinea hotărâtă mai dinainte: ”Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus” (versetul 1). Orice condamnare a luat sfârșit în moartea și îngroparea lui Cristos. Pentru cei care prin credință se găsesc în Isus Cristos Cel înviat din morți, nu mai există nici o condamnare. Fie ca să primim lumină! Dacă nu există nici o condamnare, atunci avem o atitudine corectă cu Dumnezeu! Nu există nici o controversă între noi și Dumnezeu. Nu observați cât de important este pentru noi să redobândim adevărata natură a creștinismului? Există mulți creștini care își trăiesc viața sub condamnare. Chiar și când se roagă își aduc eul mizerabil înaintea Domnului și spun: ”Doamne, eu nu sunt bun. Sunt o ființă mizerabilă!” Și ce spune Domnul? Ei bine, uneori El nu are nimic de spus. Dacă ar spune ceva, ar fi ceva de genul acesta: ”Ți-am spus deja acest lucru la Crucea lui Isus Cristos, cu 2000 de ani în urmă. Eu știam totul despre tine atunci, te știam mai bine decât ai ajuns să te cunoști tu azi, dar dacă cineva este în Cristos Isus pentru el nu există condamnare.”
Dar apostolul merge mai departe cu această stare reală. El folosește acest cuvânt: ”care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (v.4) - adică aceia care umblă pe terenul morții și învierii cu Cristos. Crucea a realizat marea scindare, separare între Duh și firea pământească. Ce înseamnă ”firea pământească” ? Firea pământească este viața eului: voia mea, dorințele mele, ideile mele, orice lucru care mă reprezintă pe mine. Dacă te cunoști cât de cât, știi că în tine nu este nimic bun și vei fi de acord cu apostolul Pavel care a spus: ”Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească” (7:18). Firea pământească este viața eului sub orice formă s-ar manifesta. Prin urmare, afirmația versetului 4 din capitolul 8 poate suna cam așa: ”care nu umblăm potrivit vieții eului.” ”Voi obține ceea ce vreau. Voi merge pe calea pe care vreau să merg.” Viața eului are foarte multe aspecte.
Acești oameni nu sunt călăuziți de viața eului. Este scris: ”Ei umblă potrivit Duhului”. Ce înseamnă aceasta? Ei trăiesc viața lui Dumnezeu și nu viața eului! Viața lui Dumnezeu în mine spune: ”Ce vrea Dumnezeu, ce dorește Dumnezeu. Doresc să am gândul lui Dumnezeu.” Nu există nici o condamnare când trăim viața lui Dumnezeu.
Ce înseamnă ”a umbla”? Ei bine, noi ne aflăm într-o călătorie spirituală. Vom ajunge și acolo puțin mai târziu. Noi călătorim ca făpturi noi, iar pe parcursul acestei călătorii există o nouă disciplină. Călătoria nu este una geografică, ci este o călătorie care începe cu cine suntem noi în noi înșine și se încheie cu cine suntem noi în Cristos. Știți, călătoria se poate scurta, poți ajunge la capăt mai devreme sau mai târziu în funcție de această disciplină. Unde se termină călătoria, această călătorie spirituală? Aceasta ni se arată la sfârșitul capitolului 8: ”Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (v.29). Aici se termină călătoria.
Această scrisoare prezintă două feluri de asemănare cu cineva. În capitolul 8 se vorbește de ”a fi făcut asemenea chipului Fiului Său”, iar în capitolul 12:2 se spune: ”Să nu vă potriviţi, (asemănați) chipului veacului acestuia”. ”Nu vă potriviți chipului veacului acestuia”, și ”potriviți-vă lui Cristos”. Lucrul acesta va determina cât de repede vei străbate drumul în această călătorie și cât de repede vei ajunge la finalul ei! Cei care se potrivesc chipului veacului acestuia au un progres spiritual foarte încet, dar cei a căror inimă este întreagă pentru a fi asemenea lui Cristos progresează spiritual foarte repede.
Puteți observa aceste două categorii de creștini. Astăzi văd mulți tineri creștini care au început această călătorie dar fie au ajuns să stagneze sau progreseză foarte încet și când mă uit să văd care-i cauza, văd că ei merg după stilul lumii.
Deci, adevărata natură a creștinismului este de a fi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Aceasta presupune acceptarea morții Lui ca moartea noastră și trăirea vieții Lui de înviere. De asemenea, presupune ca noi să nu mai trăim viața eului nostru, ci viața lui Cristos. Viața Domnului Isus trebuie să fie reprodusă în noi de Duhul și asta înseamnă ”umblați potrivit Duhului”. Asta nu înseamnă: ”Stați liniștiți, așteptați” și nici: ”Faceți primul pas”, ci: ”Continuați să umblați, mergeți tot înainte, nepermițând acestei lumi să oprească umblarea voastră cu Domnul.”
Ei bine, acesta este mesajul scrisorii către Romani pe scurt. El reprezintă temelia umblării creștine. După cum ați primit temelia, primiți acum, acceptați și suprastructura, adică o atitudinea corectă cu Dumnezeu. Căutați harul Său pentru ca în fiecare zi și în orice lucru să aveți o atitudine corectă cu Dumnezeu. Doar așa vom ajunge la țintă – la a fi asemenea cu Fiul Său.
Nu cred că există ceva mai mult de dorit decât acest lucru. Care este cea mai mare dorință în viața ta? Nu este de a fi asemenea Domnului tău și ca tot ce este în El să fie și în tine? Fie ca Domnul să ne ajute să înțelegem!
Citiți din nou scrisoarea către Romani în lumina acestor cuvinte: ”Atitudine corectă cu Dumnezeu”. Aceasta este scrisoarea predării absolute lui Dumnezeu, în Cristos, prin Cruce.
Te rugăm Doamne, să scrii aceste lucruri adânc în inimile noastre. Vrem să mergem mai departe cu Tine Doamne, dar mai mult decât atât, vrem ca Tu să mergi cu noi mai departe. Vrem ca să poți să ni Te încredințezi – să nu ai nici o rezervă față de noi – învață-ne așadar din acest mesaj calea de a avea o legătură bună cu Tine. Fie ca toți să înaintăm spre țintă progresând repede. În Numele Domnului Isus. Amin.
Conform dorinţelor lui T. Austin-Sparks că ce s-a primit gratuit sa fie dat gratuit, scrierile lui nu deţin drept de copyright. De aceea, vă rugăm ca în cazul în care le împărtăşiţi cu altii, să-i respectaţi dorinţele şi să le oferiţi gratuit - fără modificări, fără plată şi fără copyright.